Bruxismul este in general definit ca si o scrasnire, inclestare din dinti si poate sa apara cand pacientul este treaz sau in timpul somnului. Bruxismul din timpul zilei, alaturi de alte obiceiurile precum muscaturi ale obrajilor sau ale unghiilor, apar deseori cu constientizare cognitiva, in special in timpul perioadelor de concentrare sau a situatiilor stresante. Dupa ce activitatea a fost adusa in atentia individului de multe ori poate inceta sau se poate modifica. Bruxismul din timpul somnului este diferit fata de cel de pe timpul zilei si apare in relatie cu trezitul. Este deasemenea cel mai probabil ca etiologia celor doua sa difere. Chiar daca bruxismul apare in timpul zilei, cand persoana este treaza sau noaptea in timpul somnului, semnele dentare si durerile articulare sunt familiare majoritatii dentistilor.
Bruxismul apare la toate varstele, nu conteaza sexul, existent inclusiv la copii. Descoperirea bruxismului in somn este de doar 8%, mai mare fiind la copii sub 11 ani (19%) si scade la cei cu varsta peste 60 de ani. Descoperirea bruxismului din timpul zilei, precum si constienta adultilor de acesta este de 20%.
Somnul subiectului este nemodificat de scrasnirile si inclestarile din dinti, desi el/ea vor avea dureri temporomandibulare si articulare drept rezultat. Sunetul scrasnetului din dinti de cele mai multe ori deranjeaza somnul partenerului de pat.
Bruxismul poate fi primar sau idiopatic, sau secundar altor conditii medicale, de multe ori neurologice (eg. Boala Parkinson, Sindromul Tourette, Sindromul Rett) sau psihiatrice (eg. Debilitate mintala, dementia, depresie). Poate de asemenea fi iatrogena, asociata fumatului, alcoolului, medicatiei, antipsihoticelor si drogurilor (cocaine, amfetamina).
Sunetele de scrasnire nu apar in timpul tuturor episoadelor de bruxism. Intr-un studiu recent asupra persoanelor care sufera de bruxism in varsta de 31 de ani, si cu si fara plangeri de dureri cronice faciale, s-a descoperit ca episoadele de bruxism au fost mai frecvente si de mai lunga durata la pacientii fara dureri cornice.
Chiar daca mecanisemele periferice si senzoriale joaca un rol important in etiologia bruxismului, astazi bruxismul in somn este considerat a fi controlat in principal de contributii biologice si psihosociale. Printre argumentele care sustin un control central al tulburarii, sunt si multe alte rapoarte a alterarii functiilor psihologice, precum stresul ridicat, care se intalnesc la pacientii care sufera de bruxism nocturn.
Sjőholm et al. a raportat ca bruxistii au o crestere a duratei timpului miscarii corpului din timpul somnului si a aratat ca pacientii care sufera de bruxism prezinta un patern diferit de miscari ale corpului in timpul somnului, comparative cu cei care nu sufera de bruxism, care au cresteri de scurta durata a miscarilor corpului(miscari bruste ale extremitatilor). Aceste descoperiri reintroduc hipnoza ca si o etiologie centrala si comuna a bruxismului si miscarilor din timpul somnului.
In mod interesant, somnul pacientilor cu bruxism in timpul somnului nu difera de cel al pacientilor fara bruxism. Bruxismul a fost raportat sa apara in toate stagiile somnului, dar cel mai adesea s-a descoperit in stadiile 1 si 2 al REM-ului. Un studiu mic a raportat ca bruxismul sever a aparut predominant in REM intr-un grup de oameni tineri. A fost de asemenea observat ca majoritatea episoadelor de bruxism apar in supinatie, pozitia in care majoritatea problemelor respiratorii apar. Corelarea exacta intre apnea din timpul somnului si bruxism nu este clara, dar un studiu recent a descoperit ca apneea este cel mai comun factor de risc pentru bruxismul in timpul somnului.
Bruxismul din timpul somnului a fost adesea asociat cu factori de stress si psihologici. Totusi, o legatura stransa intre acesta si stresul zilnic, starea de spirit si activitatea fizica nu a fost demonstrate. Cu toate ca bruxismul din timpul somnului e comun la copii cu problem mentare, deficienta nu pare a fi un risc mare pentru a dezvolta bruxismul. Subiectii care fumeaza au fost raportati cu risc crescut de a dezvolta bruxismul.
Cu toate ca diferente de sex au fost raportate in bruxismul de pe timpul zilei, in bruxismul din timpul noptii nu au fost raportate astfel de diferente.
Bruxismul din timpul somnului poate fi dezolvatat de la varste fragede din copilarie, putin dupa eruptia primului dinte, pe la aproximativ 1 an. Copii au precalenta mai mare la bruxism in timpul somnului decat adultii, ajungand la 14-20%.Intr-un studio recent, s-a aratat ca aceasta trauma persista si pe perioada cand devine adult la majoritatea subiectilor (35%) (un studiu asupra gemenilor arata ca sansa de a persista la acestia bruxismul este de 86%).
Frecventa aparitiei bruxismului din timpul somnului variaza pentru perioade scurte de timp, subiectii putand dormi multe nopti sau saptamani fara bruxism. Motivul principal pentru care subiectii cauta consultant medicala tine de aparitia scrasnirii din dinti raportate de partenerul de camera sau de pat. Alte motive include plangeri de durere, sensibilitate sau discomfort in regiunea temporomandibulara, mai ales la trezire. Totusi, durerile mandibulare si simptomele precum durerea de cap nu sunt semne tocmai asociate bruxismului. Reducerea fluxului salivar poate fi observate de asemenea in bruxism.
Bruxismul in timpul somnului poate fi de asemenea diagnostigat pe baza istoriei pacientului sau examinarii orofaciale. Semnele dentare pot fi usor recunoscute. Hipertrofia musculaturii mandibulare poate fi observata, mai ales la subiectii care scartaie voluntar din dinti.
Bruxismul din timpul somnului poate sa induca pierderi de atentie si memorie si alte trauma precum insomnia; anxietatea poate fi observata concomitant. Au fost raportate descrieri de personalitati standard ale persoanelor care sufera de bruxism in timpul somnului sau tulburari craniomandibulare. Chiar daca legaturi statistice intre activitatea fizica a subiectului sau starea de spirit nu sunt inca clare, acestea raman importante de evaluat .
Igiena unui somn adecvat este fundamentala si pacientii ar trebui sa primeasca instructiuni clare despre bruxism. Stresul, daca este prezent, ar trebui redresat de sedinte terapeutice sau psihiatrice. Tehnicile de relaxare au fost raportate ca imbunatatesc bruxismul din timpul somnului. Hipnoza a fost folosita cu success pentru a tratat parasomnii, totusi nu exista un studiu care sa sustina efectul lor asupra bruxismului din timpul somnului.
Cateva abordari farmacologice au fost propuse drept tratament pentru bruxism. Toxina Botulinica a fost de asemenea sugerata pentru a trata bruxismul si a fost administrate pacientilor cu hipertrofie masetera. Benzodiazepinele si relaxantele musculare au fost raportate drept reducatoare ale semnelor motorii legate de bruxism. Totusi, nu sunt inca studii satisfacatoare despre efectul placebo de control al acestei afectiuni.
Etiologia si patopsihologia bruxismului din timpul somnului raman inca neclare. Oare bruxismul din timpul somnului reprezinta una sau mai multe entitati? Este necesar sa apara si activitati motorii, chiar daca nu deranjeaza somnul, induce discomfort sau lasa semen dentare? Miscari ale gurii apar in mod normal in timpul somnului. Functia unei miscari masticatorii ritmice poate fi de a creste fluxul salivar cu scopul de a lubrifia tractul orofaringian, deci de a mentine calea respiratorie functionala.
.jpg)
.jpg)
