marţi, 01.12.2009 07:19   [Raspunde]

Pana la sfarsitul lunii, convinge-ne ca ai deja imaginea lui Fat Frumos si castiga eseul Mihaelei Radulescu - Niste raspunsuri . Pe 5 ianuarie vor fi afisate castigatoarele.

marţi, 01.12.2009 23:32   [Raspunde]

Eu cred ca deja l-amintalnit...de fapt sunt sigura...este sotul meu.Sunt tare mandra de alegerea facuta.Succes Cami!Sper sa-l intalnesti!

miercuri, 02.12.2009 11:25   [Raspunde]

Barbatul ideal nu exista sau cel putin nu imi doresc un barbat ideal nu vreau un robotel care sa faca tot ce imi doresc eu.Un barbat trebuie sa iubeasca sa nu insele si sa fie un bun familist iar celelalte calitati vreau sa le descopar eu .Din lumea mondena imi place Mircea Radu este acel barbat romantic,grijuliu si iubitor. Nu exista Fat-Frumos deoarece nu traim intr-o lume fantastica cu printi si zane.Ca sa poti sa crezi ca ai intalnit barbatul ideal el trebuie apreciat si iubit cu toate calitatile si defectele lui.Caracterul puternic al unui barbat va face orice femeie sa se simta puternica in preajma lui si plina de incredere.Cauta afectiune,iubire si intelegere si nu barbatul perfect.

miercuri, 02.12.2009 12:34   [Raspunde]

Barbatul ideal a fi Jonny Deep e un tip super din toate punctele de vedere ,destept,dragut,sexy si mult mai multe dar asta e doar in vis ,in realitate barbatul ideal este sotul meu pe care il ador si il iubesc foarte mult,deci mult succes tuturor celor care il asteapta inca pe Fat Frumos ....

miercuri, 02.12.2009 12:57   [Raspunde]

Barbatul ideal seamana cu Mel Gibson din filmul Ce-si doresc femeile. Un barbat care iti poate citi gandurile si dorintele.
L-am gasit o data in viata reala dar nu s-a concretizat. Inca il astept pe Fat-Frumos. Sigur va veni.

miercuri, 02.12.2009 14:31   [Raspunde]

Barbatul ideal in viziunea mea..Pai,sa vedem...E acel barbat care iti este alaturi atunci cand iti este greu,e acel barbat care este atent la nevoile tale si care vrea sa te faca fericita astazi,maine si tot restul vietii...cel care te face sa zambesti in primele clipe ale diminetii si te saruta pe frunte de noapte buna.Ar trebui sa apreciem barbatii care ne spun ca suntem frumoase si nu sexy,care suna inapoi dupa ce tu i-ai inchis telefonul in nas(si noi fetele,mai obisnuim sa facem si asta:D).Un astfel de barbat este Fat-Frumos pentru mine si trebuie sa recunosc ca l-am intalnit si sunt fericita sa stiu ca e al meu

miercuri, 02.12.2009 22:53   [Raspunde]

Exista pentru fiecare dintre noi cineva in lumea aceasta, trebuie doar sa stii exact ce cauti! Va asigur ca cineva, undeva astepta! De fapt asta vrem toate, sa ne gasim jumatatea si sa fim fericite, dar este foarte greu sa-ti gasesti jumatatea. V-ati gasit acel Fat Frumos sau inca mai cautati?
Toate ne dorim sau ne-am dorit, inca de la pubertate acel Fat-Frumos, dar el se schimba mult pe parcurs. Chiar daca toate plecam de la punctul in care EL este un print frumos si viteaz, ajungem in scurt timp sa observam un portret care nu corespunde catusi de putin cu cel initial.
Si asa cum prietenul meu poate fi pentru mine cel mai frumos barbat din lume, fiind indragostita de el, asa multe femei il pot vedea altfel, pot chiar sa spuna ca este urat.
Ce vreau sa subliniez aici este ca gusturile difera de la o persoana la alta, astfel ca ceea ce unele din noi ar putea considera ca fiind barbatul ideal, sa fie un adevarat cosmar pentru altele.
Aspectul fizic este, spre exemplu, un amanunt insignifiant pentru majoritatea femeilor in timp ce pentru unele imaginea este principalul criteriu de selectie al barbatilor. In aceasta privinta lucrurile stau destul de clar: iti place sau nu.
Cum ramane, insa, cu structura interioara a lui Fat-Frumos? Daca toate ne dorim un barbat bland, intelegator, tandru, atent, inteligent etc. cum se face ca de fiecare data ne indragostim nebuneste de opusul sau?
O femeie nu va fi niciodata multumita pana cand nu e nefericita!?? imi spunea un prieten, pe care l-am contrazis vehement numai pentru a realiza cateva ore mai tarziu ca are dreptate. Daca iubitul este punctual, manierat, isi arata permanent afectiunea, in maxim doua luni vom spune ca avem langa noi plictiseala in persoana.
Femeile din ziua de azi sunt adevarate kamikaze. Ele se indragostesc de barbatii care nu le acorda atentie, le inseala, uita cand este ziua lor de nastere si aleg intotdeauna eterna si fascinanta bere cu baietii in detrimentul unei cine romantice

joi, 03.12.2009 07:32   [Raspunde]

Pe barbatul ideal inca nu l-am intalnit dar cam asa as vrea sa fie:
- sa ma faca sa zambesc atunci cand plang
- sa ma ajute atunci cand o zbarcesc in viata dar niciodata sa nu imi mai "aduca aminte"
- sa impartim telecomanda de la tv
-sa ma tina in brate si sa nu imi dea drumul la mana niciodata
-sa danseze cu mine chiar daca habar nu are si se face de ras
- sa mearga 5 ore pe drum ca sa ma vada doar o ora
- sa ma sune fara un motiv anume

Iar ca aspect fizic nu m-ar deranja sa semene cu Taylor Lautner :)

vineri, 04.12.2009 03:30   [Raspunde]

Fat Frumos, Fat Frumos!!!!

Pot sa ma consider o norocoasa in lumea asta "nebuna", "nebuna" in care traim ... Fat Frumos al meu a aparut in intr-o sala de dansuri moderne. La inceput dansul ne-a unit. Dupa un timp am ajuns la concluzia ca suntem meniti unul celuilalt, ca ne completam unul pe celalalt si ca viata e incredibil de frumoasa traita in 2.
Persoana de langa mine - Fat Frumos al meu - este un suflet cald, prietenos, linistit cand eu sunt agitata, atent la problemele dar si la bucuriile mele care ma sprijina dar care ma si dojeneste cand e cazul :).
Nici nu ma gandeam ca o sa am vreodata norocul asta - asta se intampla acum 11 ani jumatate sa gasesc o persoana pe care pot sa o numesc Fat Frumos al meu. Acum doi ani familia noastra a fost intregita - fiul nostru Luca a venit pe lume si suntem mai mult decat fericiti.

Doresc la toate femeile sa-l intalneasca pe Fat Frumos al lor - sufletul lor pereche!

sâmbătă, 05.12.2009 07:57   [Raspunde]

Cândva în vremea liceului, cea mai bună prietenă a mea m-a întrebat cum aş vrea să fie acel Făt-Frumos al meu. Şi i-am răspuns printr-o poveste scrisă din imaginaţie numită “Între apus şi răsărit” în care personajele principale erau Mihai şi Izabela. Mă interpusesem în Izabela, iar Mihai era întru totul ceea ce eu credeam că există perfecţiune pentru mine : era cu puţin mai înalt ca mine, brunet, cu ochelari, deosebit de inteligent şi cu simţul umorului, cu un corp atletic, cu idei măreţe despre viitor şi importanţa şcolii. (era un fel de Daniel Raddclife din viaţa mondenă). Mi-l imaginam un stelist veritabil cu care să mă ciondănesc la derby-urile cu Dinamo, să ne batem cu pernele şi să sfârşim într-o seară superbă. Îl vedeam ocrotitor, deosebit de atent şi credeam, în sinea mea, că pe acest băiat puteam să-l iubesc din tot sufletul şi să mă facă fericită.
În prima zi de Bacalaureat l-am cunoscut pe Cosmin. Era exact opusul acestor calităţi :blond, cu părul lung, un rocker veritabil, dar cu toate acestea îmbrăcat “normal” aş putea spune. Inteligenţa lui depăşea normalitatea, cu toate că şcoala era ultima lui grijă, motiv pentru care a şi picat bacul la mate. Practic, îmi amintesc că l-am cunoscut la apusul unei seri de iunie, într-o zi fericită pentru mine : luasem primul 10 la Bac.
A fost o poveste tumultoasă ! Era antrenat în lumea viselor, era profund dar detesta realitatea mea şi a altora. Mă suna la 3 dimineaţa doar pentru a-mi spune cât de mult mă iubeşte, ne certam în mijlocul oraşului, pleca nervos, pentru a plăti apoi taxiul « pe caiet » numai să se întoarcă să-şi ceară iertare şi să ne împăcăm. A fost primul băiat căruia i-am spus că îl iubesc ! Şi aşa a fost....viaţa a făcut să ne despărţim într-o dimineaţă de septembrie. Băusem vodka lângă un foc de cartoane într-o casă părăsită cu el şi câţiva prieteni de-ai lui.
« De ce mă iubeşti… ?sunt doar un ratat … » m-a întrebat.
« Nu ştiu… »
« Cel mai concludent răspuns posibil…. Dacă mi-ai fi spus că ma iubeşti pentru că sunt inteligent…aş fi bălăngănit din cap în chip de răspuns neelocvent.Dacă mi-ai fi spus că ma iubeşti pentru că am ochi frumoşi sau pentru că am un anumit comportament faţă de tine, ţi-aş fi dat dreptate, dar niciodată nu aş fi fost pe deplin mulţumit de un răspuns… »
N-am ştiut atunci să-i spun că de fapt iubirea nu se oferă ca un premiu pentru anumite calităţi….iubirea doar există fară acel »pentru că »….atunci când găseşti echivalent în dicţionar şi motive pentru iubire, atunci aceea nu mai e iubire.
Straniu, dar de fapt aceasta a fost povestea mea reală « Între apus şi răsărit ». Ne-am cunoscut la apusul soarelui şi ne-am despărţit la răsăritul său.
Despărţirea a reprezentat cel mai dureros eveniment din viaţa mea, dar până la urmă ce nu te omoară, te face mai puternic.
Când a început facultatea…o să râdeţi ! Am cunoscut un băiat Mihai ! Era brunet, cu ochelari, stelist înrăit şi cu un corp de invidiat ! Făcea sală de 3 ani şi abdomenul deţinea acele apetisante pătrătele. Era şi este deosebit de inteligent şi nu degeaba este al 3-a în toată facultătea. Mă credeţi sau nu, Mihai (până şi numele coincide) era exact ceea ce eu credeam că mă va face fericită. Era transformarea în realitate a unui tablou pictat timp de 4 ani în imaginaţia mea adolescentină. Am fost împreună timp de 6 luni de zile şi m-am plictisit de moarte. În cele din urmă am rămas foarte buni prieteni. Colegii de facultate au rămas perplecşi pentru că păream PERFECTI împreună. Dar…nu era aşa.

În concluzie, nu pot cataloga băiatul perfect atâta timp cât am ajuns la concluzia că « nu tot ceea ce ne dorim, ne şi face fericiţi » sau « ai grijă ce-ţi doreşti ca se poate îndeplini ». Practic, dacă nu ar fi aşa şi întotdeauna am avea ce ne dorim, viaţa ar fi lipsită de surprize şi ne-am plictisi de moarte….