Fericire
Cu sufletul tremurând
ca o ultimă întindere de mână,
un suflu de rană ce-a trecut
deschide drumul spre iubire.
Vreau să strig în noapte şi în zi:
--Te iubesc, te iubesc, te iubesc!
Sărutul izvorăşte,
Miresme de noapte albă te îmbată,
iau de mână copacul îmbătrânit,
ca martor şi nun la altar
ochii-mi picură fericirea-n voa,
plutesc, visez…
--Unde încape atâta fericire,
în firavul trup cicatrizat?
Timpul stă aplecat în faţă-mi,
să-mi iau fericire câtă vreau!
Stau şi privesc înmărmurită,
nu ştiu cum să fac…
27 iunie 2009
poezie din volumul "Jumatate fara nume"
scris de mine
|
mariaileana
boboc
19 posturi
|
Ajutor
E iarăşi seară.
dorul iese din piept
înfrigurând, privirea-şi coboară.
Pe liniştea ucigătoare
mi-e groază să mor.
Iau luna într-o mână
stelele în jurul meu,
lacrima o aprind pe masă,
ce bine e să-nparţi
singurătatea-n doi, o lasă!
-Vino, aruncă calvarul în nori,
dezleagă haitele flămânde,
gustă dulcele amar
nu mă lăsa pradă deznădejdii,
întinde-mi măna,
să nu cobor
în haosul mortii.
9 iunie 2009
|